Archive for the ‘Organisme financiare internationale’ category

Fondul Monetar International-Partea I

30 August 2010

Stim cu totii ce este FMI, cand a fost infiintat,care este scopul sau declarat. Aproape ca nu este jurnal de stiri externe in care sa nu fie pomenit FMI, acest ” baiat bun”, aceasta ” mama a ranitilor” financiar.Putini insa stiu care este rolul , cum functioneaza in realitate si mai ales care este scopul acestui organism financiar international. Thom Burnett si Alex Games, in cartea lor ” Cine conduce de fapt, lumea„, aparuta la Editura RAO in 2009, fac intr-un subcapitol intreg o excelenta sinteza a ceea ce inseamna de fapt Fondul Monetar international.

Si iata ce spun ei, preluand la randul lor un articol din Global Exchange:

FMI a creat un sistem imoral de colonialism modern care ii sapa pe saraci

FMI si Organizatia Mondiala a Comertului nu le lasa tarilor mai sarace nici o alta posibilitate decat sa reduca cheltuielile pentru sanatate si educatie, precum si subventiile la alimente de baza si transport. Ei au dat exemplul unui pachet de imprumut acordat recent Argentinei , care a dus la taierea salariilor pentru profesori si doctori si la reduceri de cheltuieli pentru siguranta sociala elementara. Tarile care au luat imprumuturi de la FMI nu gasesc alta solutie decat sa-si devalorizeze moneda nationala pentru a face exporturile mai ieftine, cat si sa privatizeze activele nationale si sa inghete salariile. Consecinta acestor masuri de strangere a curelei este saracia in crestere,care, la randul ei, slabeste economia interna si permite companiilor multinationale sa exploateze muncitorii si mediul.

FMI serveste tarile bogate si Wall Street-ul

FMI este o organizatie fundamental nedemocratica, din moment ce este extrem de adevarat ca FMI este dominat de agendele cu decizii ale tarilor mai bogate din uniune. Sub regulile de guvernare ale FMI, numarul de voturi pe care fiecare tara le obtine nu este determinat de populatie, de marime, si nici macar de principiul o tara, un vot. FMI duce o politica in care numarul de voturi este determinat de suma de bani care a fost donata organizatiei. Din acest motiv, SUA ofera cel mai mult si are cele mai multe voturi. Aceasta este in mod evident, nu doar nedrept, dar de asemenea, inseamna ca interesele SUA predomina. Intr-o organizatie in care fiecare dolar inseamna un vot in plus,SUA aduna un masiv 18% din puterea de vot, in timp ce Germania,Franta, Marea Britanie impreuna aduna aproximativ 20% din voturile FMI. Din moment ce tarile bogate nu vor vota niciodata altfel decat avantajele lor economice, FMi poate fi folosit ca un amortizor pentru protejarea tarilor bogate si cel mai adesea, pentru a da intereselor lor mascate o patina de respectabilitate democratica. Interesele tarilor mai putin bogate sunt respinse prin vot legitim, aparent democratic.

FMI impune un model de dezvoltare fundamental defectuos

In mod traditional, modelele de dezvoltare au fost folosite pentru a ajuta tarile in curs de dezvoltare sa-si construiasca economiile si apoi sa aprovizioneze populatia locala cu bunuri locale, la preturi pe care si le pot permite. Politica standard de dezvoltare a FMI , totusi, este aceea de a incuraja tarile mai putin dezvoltate sa creasca productia de inalta calitate, de bunuri scumpe si, api, din cate se pare, sa faca mai multi bani din exportul acestor bunuri spre tarile din vest. Acesta este evident un argument de dezvoltare absurd, deoarece prioritizeaza la export bunuri de ” lux” si nu promoveaza independenta si dezvoltarea locala. Potrivit cifrelor, peste trei patrimi dintre copiii subnutriti din lumea in curs de dezvoltare traiesc in zone in care nevoile economice au fortat agricultorii locali sa cultive alimente excusiv pentru export. Potrivit conditiilor economice de imprumut impuse de FMI, agricultorii nu mai primesc ajutor financiar pentru producerea bunurilor pentru consum local, ci, in schimb. primesc imprumuturi bancare importanmte pentru a lua pe datorie si a asigura bunuri pentru industriile multinationale ale caror avantaje financiare se presupune ca ” ii vor imbogati”. Costurile fortei de munca sunt acum atat de mult subventionate, in cadrul acestor industrii multinationale gigant, ca devine imposibil pentru producatorii mai mici independenti sa le faca concurenta. ” Zonele de comert liber” stabilite de FMI si de Banca Mondiala angajeaza localnici cu salarii extrem de mici si apoi le asigura cazare, o mare parte din aceasta fiind legata financiar de industria multinationala. Angajatii abia fac suficienti bani pentru a se intretine, ca sa nu mai vorbim de familiile lor, si aopi se trezesc ca datoreaza chirie companiilor multinationale. Cercul datoriilor creste din moment ce angajatii sunt obligati sa-si continue munca in servitute pentru multinationale, pentru ca acum au rate la banca, mai mari ca niciodata si nu-si mai pot plati imprumutul sau reduce debitul. Acest model al datoriei este apoi repetat in cercuri concentrice crescatoare, iar ciclul saraciei creste incontinuu, pe masura ce guvernele sunt obligate sa imprumute mai multi bani de la FMI, pentru a plati dobanzile la debite al caror capital nu au nicio speranta ca-l vor elimina.

FMI este o institutie secretoasa care nu da socoteala nimanui

In ciuda faptului ca operatiunile FMI sunt critice, pentru dezvoltarea lumii si ca intreaga organizatie este aparent finantata  de catre popoarele lumii prin regimuri internationale de taxe, nu exista si nu a existat niciodata nici un fel de transparenta a operatiunilor sale. Populatia tarilor mai putin dezvoltate a caror viata este cea mai afectata de aceste actiuni nu este niciodata consultata in legatura cu nevoile si dorintele ei. Politica se decide in spatele usilor inchise de la Washington si pe coridoarele bancilor vestice sau pe scaunele din guvern. In ciuda atator evidente ale contrariului, FMI este inca condus doar pe baza unor principii economice simple, fara a lua in calcul sanatatea, educatia sau protectia sociala. Desigur, fara nicio referire la mediu. Aceste interese ” externe” nu sunt un factor luat in calcul la conceperea politicii. Bancherii, ale caror interese se bazeaza pe maximizarea profitului decid in cele din urma politica pentru persoane care poate niciodata nu-si vor deschide un cont bancar.Si nu exista nicio analiza publica a acestui proces. Cine nu are ca interes strict maximizare a profitului nu este admis sa ia parte sau sa asiste la dezbateri, ca sa nu mai vorbim de a lua decizii. Nicio agentie externa nu a fost vreodata cooptata, nici macar pentru a avalua eficienta procesului existent, cu termenele sale limita extrem de stranse.

Politicile FMI promoveaza bunastarea corporatista

Industriile de export sunt atat de masiv subventionate sub termenii FMI, incat aproape toate activele locale si aproape toate resusele naturale sunt achizitionate de companiile straine sau de companii care intentioneaza sa-si exporte toate bunurile sau serviciile. Companiile de utilitati publice,apa si electricitate, sunt toate vandute unor companii multinationale care lucreaza cu scutiri de taxe masive si subventii guvernamentale.Acestea nu au nicio intentie de a face altceva in afara de si mai mult profit pentru ele insele, iar pentru companiile locale devine imposibil sa reziste acestor giganti a caror putere de achizitie in masa inseamna ca pot cumpara aproape orice si apoi exporta atat produsul cat si profitul. Din motive geografice, efectele acestei politici sunt mai ales vizibile in America de Sud si Caraibe.De exemplu,in Guyana, o companie asiatica de cherestea, numita Barama, a cumparat drepturile de a taia toti copacii dintr-o zona care era cu 150% mai mare decat tot terenul pe care indigenilor li s-a permis, cu marinimie, sa-l achizitioneze.Barama a cumparat acest teren cu promisiunea ca nu vor trebui sa plateasca impozit pe profitul pe care il vor realiza, pe o perioada de 5 ani de la data achizitiei. In mod similar , FMI ” a incurajat cu forta” Haiti sa-si deschida portile comerciale pentru a achizitiona orez puternic subventionat de la producatorii americani. Desigur acest orez era atat de ieftin incat nu numai ca haitienii l-au cumparat, dar apoi nivelul pietei a provocat colapsul industriei locale. Aproape jumatate din orezul consumat pe insula provine de la o singura companie americana puternic subventionata , Early Rice.

FMI loveste in muncitori

Tarile care spera sa atraga investitori straini sunt adesea sfatuite de FMI si de Banca Mondiala sa mentina salariile mici si sa elimine politicile convenite cu sindicatele precum negocierea colectiva a salariilor. ” Flexibilitatea” este cuvantul de ordine al FMI, in special daca ecest lucru inseamna cedarea catre corporatii a dreptului de a angaja si a concedia personalul fara nicio obligatie contractuala. FMI de asemenea, incurajeaza corporatiile sa fie ” flexibile” cand vine vorba de legislatie, in special daca se incearca impunerea unor restrictii ciudate in domenii precum Codul Muncii. Daca luam din nou cazul Haiti, guvernul fusese anterior obligat prin lege sa modifice salariul minim, daca inflatia depasea 10%. Totusi, guvernul a optat pentru ” flexibilitatea” FMI in negocierile de plata , avand ca zerultat ca in ianuarie 1998 , salariul minim in Haiti era de 2.40 USD pe zi. Aceasta politica ii afecteaza si pe muncitorii americani. Dupa criza financiara si economica asiatica, care a crea 200 de milioane de ” noi saraci” in Coreea de Sud, Indonezia si Thailanda, precum si in alte tari , consilierii financiari ai FMI au recomandat tarilor afectate sa recurga la exportul ieftin , adica ” sa se exporte din criza” . In consecinta, SUA, au achizitionat o cantitate considerabila de otel asiatic ieftin, iar fabricile americane de otel au disponibilizat peste 12.000 de persoane.

(va urma)